Imagini de Arhiva    *    Ardealul - Date Statistice    *    Consemnari etno istorice
Prezentarea si originile familiei din Salistea Sibiului
FAMILIA PELIGRAD
ALBUM FAMILIE
MEMBRII
EVENIMENTE
TESTIMONIALE
DOCUMENTE
Te afli aici : » Familia Peligrad » Articol
Ardealul de aici si de dincolo de ocean, la debutul secolului XX
Ardealul – date statistice
Preluat din Petre V. Hanes, scrisa in 1918 dupa lucrarea "Banatul, Crisana si Maramures" Ion si Iuliu Enescu, Bucuresti, 1915

Zonele de peste Carpati locuite de romani, dupa datele oficiale din 1910, au o suprafata de 122.278 Kmp si cuprind urmatoarele comitate:
Maramures,Bihor, Satmar, Salaj, Arad, Caras-Severin, Timis, Torontal, Alba de jos, Bistrita Nasaud, Brasov, Ciuc, Fagaras, Treiscaune, Hunedoara, Tirnava-mare, Sibiu, Solonc-Dobaca, Turda-Aries si Odorhei plus Cenadul, Bichisul, Ugocia si Sabalci cu mai putina populatie romanesca fata de celelalte.

Populatia totala e de 6.305.666 locuitori din care cam 12% populatie oraseneasca si 88 % Sateasca. Densitatea 30-60 loc/Kmp.

In mod normal cresterea populatiei romanesti pina in 1910 ar fi de 4.591.000 aratind ca elementul romanesc reprezinta masa principala a populatiei. Din intreaga populatie, stiutori de carte sunt 45%. Principala ocupatie – agricultura.

Lipsa de pamint si industria abia la debut, birurile tot mai grele conduc spre emigrare.
Romanii reprezinta 46% din totalul emigrantilor.
Cea mai mare parte pleaca spre America si 16% spre Romania, de unde facind economii, trimit acasa 4 milioane de lei annual, cumpara pamint, degreveaza case si terenuri de ipoteci.



America si Romanii din America – Note de drum si conferinte
Nicolae Iorga – Valenii de munte – 1930

Romanii acestia sunt in cea mai mare parte din Ardeal si Banat, ceva Criseni, foarte rar Romani, de dincoace de munti. Ardelenii si Banatenii sunt fiecare de o parte. Ii face foarte mare placere Banateanului cind il recunosti ca atare. Unde sunt Salageni trebuie sa-i deosebesti si pe ei. Toate gruparile de acasa pastreaza costumul lor in fundul lazilor, si ce mai costume nationale am vazut la Indiana Harbor, unde e o societate care poarta numele mieu, ce mai altite, ce mai braie tricolore, ce mai mantale impodobite cu chenare ! Parea ca invia toata viata trecuta de care soarta ii despartise. Femeile sunt foarte harnice, foarte curate, fara vicii. Rareori fata de roman care sa se poarte rau.
De obicei oamenii acestia ai nostri, au, cum spuneam, curatia de suflet ardelenesca. Sunt si Macedoneni ici si colo. Ca pretutindeni, elementul acesta este de o energie, de o dorinta de lupta, de o putere de a construi fara pereche. Macedoneanul trebuie sa scoata capul rotund si brun intre capetele tuturor. Romanii sunt darnici: fac biserici, scoli, si tot Macedoneanul scoate mai mult din punga pentru societate.

E intr-adevar o scadere ca impartirile confesionale din Ardeal trec si acolo. De multe ori preotii nu se inteleg, dar trebuie sa luam lucrurile cum sunt. O organizatie a Bisericii unite de sigur exista, pentru ca are calitatile Bisericii catolice; o organizare a Bisericii ortodoxe , din nenorocire, nu. E o lupta intre Patriarhie si Mitropolia din Sibiu, fiecare voind sa le atraga catre sine. Uneori tin si cite o scoala cu multa greutate. Scoala are si biblioteca. S-a facut gresala de a se trimite de la noi carti pe care nimeni nu le citeste. Incet, se fac profesori si profesoare………..scolile inalte dau si diplomati romani.

Romanii din America au nesfirsit de multe asociatii, adesea se cearta intre ele, ca si ziarele, dar pe romani ii mai uneste ceva, ei au mare grija de a muri crestineste, vor sa mearga cu popa romanesc in coltul de cimitir unde sunt Romanii. Mi s-a intimplat, in cutare localitate, sa-mi iasa inainte toti sefii lor sa-mi arate unde este inmormintat cel dintii care i-a organizat; mormintul era foarte bine ingrijit. Societatile s-au luptat multa vreme dar pina la urma s-au unit si au scos impreuna gazeta "America" si o alta "Romanul".

Ardelenii nostri biruie cu desavirsire.
Eu nu fac predica pentru ardelenii aceia care, de cind au facut legatura cu Rgatul Vechiu, cauta sa ne intreaca in greselile noastre, in ambitii premature si in nemasurata sete de bani.

In America insa e altceva. Stind de vorba incepeau oamenii sa-si deslege limba. O femeie mi-a povestit o tragedie cumplita: un tata betiv, cu amanta, voia sa-si omoare femeia. Mama a fugit, luind copilul cu dinsa. A debarcat la New York. O multime de vreme nu stia cu ce o sa se hraneasca; mai avea putini bani. S-a asezat la un colt si, dupa obiceiul Romancei, a scos fire de ata si o bucatica de cirpa si a inceput sa coasa. Cineva a vazut-o: Ce frumos cosi dumneata! Degetele fermecate ale Romancei ! Asa a dus-o intr-un loc unde in putina vreme ea a ajuns sa fie cautata de cusatoresele din New York, care-i cereau sa faca flori romanesti. Fata ei a fost crescuta in limba noastra, s-a maritat dupa un roman, are o gospodarie infloritoare, un baiat care merge la scoala; pacat ca baiatul a cam uitat romaneste! Fata se va marita cu siguranta dupa un roman.; numai rare ori ni fura fetele strainii, mai ales Italienii, care tin grozav la fetele noastre, si din asemanare de limba, luindu-le de mici, la paisprezece ani. In familie insa nu mai vorbesc nici italieneste, nici romaneste ci englezeste.

Unele din cele mai interesante elemente ale energiei neamului nostru se pot gasi la cei din America. Si tocmai de aceea nu trebuie sa-i lasam acolo. Iar cind vor veni aici, cu gindul la dreptatea si la buna cuviinta a terii de unde au venit, sa ne purtam cu dinsii astfel, incit sa nu li para rau.


 
      Copyright Familia Peligrad. Toate drepturile rezervate